Cum au încăput toate animalele în Arca lui Noe?

de Dr Jonathan Sarfati
tradus de Ioana Marica (Centrul De Studii Facerea Lumii)

Mulţi sceptici afirmă că Biblia trebuie să se înșele, pentru că, pretind ei, Arca nu ar fi putut purta toate speciile diferite de animale. Acest lucru i-a convins pe unii creștini să nege potopul din Facere sau să creadă că acesta a fost doar o inundație locală care a implicat relativ puține animale. De obicei, astfel de oameni îndoielnici nu au gândit în profunzime. Pe de altă parte, cartea clasică creationistă Potopul din Facere (The Genesis Flood) conținea o analiză detaliată încă din 1961.¹ Un studiul mai cuprinzător și actualizat tehnic al acestei probleme și al multor alte intrebări conexe este scris de John Woodmorappe în cartea „Arca lui Noe: un studiu de fezabilitate”, (Creation Research Institute, El Cajon, CA, 1997). Acest capitol se bazează pe materialul din aceste cărti, plus unele calcule independente. Se pun două intrebări:

• Câte tipuri de animale a trebuit să ia Noe?
• Volumul Arcii era suficient de mare pentru a purta toate tipurile necesare?

Câte tipuri de animale a trebuit să ia Noe?

Pasajele relevante sunt Facerea 6:19–20 și Facerea 7:2–3:

Facerea 6:19–20:
„Să intre în corabie din toate animalele, din toate târâtoarele, din toate fiarele şi din tot trupul, câte două, parte bărbătească şi parte femeiască, ca să rămână cu tine în viaţă. Din toate soiurile de păsări înaripate după fel, din toate soiurile de animale după fel şi din toate soiurile de târâtoare după fel, din toate să intre la tine câte două, parte bărbătească şi parte femeiască, ca să rămână în viață împreună cu tine.”.

Facerea 7:2–3:
„Să iei cu tine din toate animalele curate câte şapte perechi, parte bărbătească şi parte femeiască, iar din animalele necurate câte o pereche, parte bărbătească şi parte femeiască. De asemenea şi din păsările cerului să iei: din cele curate câte şapte perechi, parte bărbătească şi parte femeiască, iar din toate păsările necurate câte o pereche, parte bărbătească şi parte femeiască, ca să le păstrezi soiul pentru tot pământul.”

În originalul ebraic, cuvântul diferit tradus ca „fiară” sau „animal” în aceste pasaje este același: „behemah”, și se referă în general la animalele terestre vertebrate. Cuvântul pentru „târâtoare” este „remes”,care are o serie de sensuri diferite în Scriptură, dar aici se referă probabil la reptile.² Nu era nevoie ca Noe să ia creaturi marine³ deoarece ele nu ar fi în mod necesar amenințate cu dispariția de potop. Cu toate acestea, apele turbulente purtând sedimente vor cauza carnagii masive, așa cum se vede în descoperirile fosile, și multe specii oceanice probabil au dispărut din cauza potopului.

Dacă Dumnezeu, în înțelepciunea Lui, a hotărat să nu păstreze unele creaturi oceanice, aceasta nu era problema lui Noe. Nu era nevoie ca Noe să ia nici plante – multe ar fi putut supraviețui ca semințe și altele ar fi putut supraviețui pe covoare plutitoare de vegetație încurcată, așa cum se vede astăzi după furtuni puternice. Multe insecte și alte nevertebrate au fost destul de mici pentru a fi supraviețuit și ele pe aceste covoare. Conform Facerii 7:22, potopul a șters toate animalele care aveau suflare de viată în nări, cu excepția celor de pe Arcă. Insectele nu respiră prin nări, ci prin pori mici („tracheae”) în exteriorul scheletului lor („carapace”).

Animalele curate: Dumnezeu l-a instruit pe Noe să ia „din toate animalele curate câte șapte perechi, parte bărbătească și parte femeiască, iar din animalele necurate câte o pereche, parte bărbătească și parte femeiască.”(Facerii 7:2) Termenul „animal curat” nu este definit în Scriptură pană la Legea mozaică. Dar din moment ce Moise a fost și el scriitor/compilator al Facerii, urmând principiul „Scriptura interpretează Scriptura”, definițiile Legii mozaice pot fi aplicate în situația lui Noe. De fapt, Levitic 11 și Deuteronom 14 prezintă foarte puține animale terestre „curate”. Deci marea majoritate a animalelor nu erau clasificate ca fiind curate, și urmau să fie reprezentate doar de o pereche.

Ce este un „fel”? Dumnezeu a creat o serie de diferite tipuri de animale cu o mare capacitate de a varia în cadrul unor limite.⁴ Descendenții fiecăruia dintre aceste tipuri, cu excepția omului, majoritatea ar fi în prezent reprezentați de o grupare mai mare decât ceea ce se numește o specie. În multe cazuri, aceste specii coborând dintr-un anumit „fel” original ar fi grupate astăzi în ceea ce taxonomiști moderni (biologi care clasifică lucruri vii) numesc un gen (plural genuri).

O definiție comună a speciei este un grup de organisme care poate să se încrucișeze între ele, să producă urmași fertili și care nu se împerechează cu alte specii. Cu toate acestea, majoritatea așa-numitelor specii dintr-un anumit gen sau dintr-o familie nu au fost testate pentru a vedea cu cine pot sau nu se pot împerechea. Evident că cele dispărute nu pot fi testate. De fapt, nu numai că există încrucișări cunoscute între așa-numitele specii, dar există multe situații de împerechere între genuri, astfel încât „felul” poate fi, în unele cazuri, la fel de mare ca familia. Identificarea „felului” cu genul este, de asemenea, în concordanță cu Scriptura, care a vorbit de feluri într-un mod pe care israeliții l-ar putea cu usurintă recunoaște fără a fi nevoie de teste de izolare reproductivă.

De exemplu, caii, zebrele și măgarii sunt probabil coborâți dintr-o ecvină (precum calul), deoarece acestea pot fi încrucișate, deși urmașii sunt în mare măsură sterili. Câinii, lupii, coioții, și șacalii se trag probabil de la un strămoș canin (de felul câinelui). Toate diferitele tipuri de animale domestice (care sunt animalele curate) sunt descendente din aurochs⁸, astfel încât probabil au fost cel mult 14 (7 perechi) de animale domestice la bord. Aurochs-ul s-ar putea să fi provenit dintr-un fel de animal domestic care a dat naștere și bizonilor și bivoliilor de apă. Știm că tigrii și leii pot să producă pui hibrizi numiți tigoni și ligers, astfel încât este probabil ca acestea să fie descendențe de la același tip original.

Woodmorappe a numărat aproximativ 8000 de genuri, inclusiv genurile dispărute. Prin urmare aproximativ 16.000 de animale trebuiau să fie la bord. Cu genurile dispărute, există o tendință printre unii paleontologi de a da fiecăruia dintre noile descoperiri un nou nume de gen. Dar acest lucru este arbitrar, deci numărul de genuri dispărute este, probabil, extrem de supraevaluat. Luați în considerare sauropodele, care au fost cei mai mari dinozauri – uriașele ierbivore ca Brachiosaurus, Diplodocus, Apatosaurus, etc. Există 87 genuri de sauropod frecvent citate, dar numai 12 sunt „stabilite ferm” iar alte 12 sunt considerate „destul de bine stabilite”.⁵

Dinozaurii? O problemă frecvent intalnită este „Cum ar putea Noe să bage toți acești dinozauri uriași pe Arcă?”. În primul rând, din cele 668 de presupuse genuri de dinozauri, doar 106 cantăreau mai mult de zece tone la maturitate completă. În al doilea rând, Biblia nu spune că animalele trbuiau să fie la maturitate completă. Cele mai mari animale au fost probabil reprezentate de „adolescenți” sau exemplare chiar mai tinere. Ar putea părea surprinzător, dar mărimea medie a tuturor animalelor pe Arca cel mai probabil că a fost aceea a unui sobolan mic, potrivit tabelelor actualizate ale lui Woodmorappe , în timp ce doar aproximativ 11 procente ar fi fost mult mai mari decât o oaie.

Microbii? O altă problemă adesea ridicată de atei și de evoluționiștii teiști este „Cum au supraviețuit germenii de boli Potopului?” Aceasta este o întrebare importantă-aceasta presupune că germenii erau la fel de specializați și infecțioși ca acum, astfel încât toți locuitorii Arcei trebuie să fi suferit de fiecare boală de astăzi de pe Pămant. Dar germenii au fost probabil mai puternici în trecut, și se poate să fi pierdut destul de recent abilitatea de a supraviețui în diferite gazde sau independent de o gazdă. De fapt, chiar și acum mulți germeni pot supraviețui în vectori sau cadavre de insecte, sau în stare uscată sau congelată sau transportate de către o gazdă fără a provoca boli. Mai mult, scăderea rezistenței gazdei ar putea acum permite microbilor să provoace boli acolo unde în trecut microbii puteau să fi trăit în intestinul gazdei, de exemplu, fără a provoca boli. O astfel de scădere a rezistenței ar fi în concordanță cu degenerarea generală a vieții de la cădere. De asemenea, există tot mai multe dovezi că agenții patogeni apar prin pierderea genelor din microbi inofensivi, și că acest lucru s-a putut întâmpla în perioada de după Potop.⁶

Era Arca destul de mare ca să încăpă toate felurile necesare?

Arca a măsurat 300 x 50 x 30 coți (Fac. 6:15), care este de aproximativ 137 x 23 x 13.7 metri sau 450 x 75 x 45 picioare, deci volumul său a fost de 43.200 m³ sau1,52 milioane pc³. Pentru a pune acest lucru în perspectivă, acesta este volumul echivalent din 522 de vagoane de cale ferată standard, în fiecare dintre acestea putând încăpea 240 de oi.

Dacă animalele au fost ținute în cuști cu o dimensiune medie (unele ar fi mult mai mari, altele mai mici) de 50 x 50 x 30 centimetri (20 x 20 x 12 inci), adică 75.000 cm³ sau 4.800 in³, cele 16.000 de animale au nevoie de doar 1.200 m³ (42.000 ft³) sau 14.4 vagoane de animale. Chiar dacă trebuia să fie la bord și un milion de specii de insecte, de asemenea, nu ar fi o problemă, pentru că ele necesită puțin spațiu. Dacă fiecare pereche a fost tinută în cuști de 10 cm (patru inci) pe fiecare parte, sau 1.000 cm³, toate speciile de insecte ar avea nevoie de un volum total de numai 1.000 m³, sau alte 12 vagoane. Acest lucru ar lăsa loc pentru cinci trenuri de 99 de vagoane fiecare pentru hrană, familia lui Noe și „spațiu” pentru animalele și spațiul aerian. Cu toate acestea, insectele nu sunt incluse în înțelesul de behemah sau remes, așa că probabil Noah nu trebuia să le ia ca pasageri la bord (Facerea 6:19–20).

Împărtirea întregului volum este destul de corectă, deoarece aceasta arată că ar fi mult spațiu pe Arcă pentru animale, cu spații ample pentru hrană, spațiu de mișcare, etc. Ar fi posibilă stivuirea cuștilor cu hrană deasupra sau în apropiere (pentru a minimiza cantitatea de alimente pe care o transportau oamenii), pentru a umple mai mult spațiul de pe arcă, lăsand totodată o mulțime de goluri pentru circulația aerului. Vorbim despre o situație de urgență, nu neapărat de cazare de lux. Deși există o mulțime de spațiu pentru exercițiu, scepticii au supraestimat oricum nevoile animalelor de exercițiu.

Chiar dacă nu am permite să stivuim o cuscă peste altă pentru a economisi spațiul pe podea, tot nu ar fi nici o problemă. Woodmorappe arată din cerințele standard de spațiu recomandat pentru animale că toate animalele impreună ar fi avut nevoie de mai puțin de jumătate din podeaua disponibilă pe cele trei punți ale Arcei. Acest aranjament permite cantitatea maximă de alimente și de apa stocate deasupra cuștilor, în apropierea animalelor.

Cerințele de alimente

Arca a purtat, probabil, produse alimentare comprimate și uscate, și o mulțime de alimente concentrate. Poate că Noe a hrănit bovinele în principal cu cereale, plus niște fân pentru fibră. Woodmorappe a calculat că volumul de produse alimentare ar fi fost doar aproximativ 15% din volum total al Arcei. Apa potabilă ar fi ocupat mai puțin de 10% din volum. Acest volum ar fi fost încă redus dacă apele pluviale ar fi fost colectate și canalizate pe jgheaburi.

Cerințe de excreție

Cum a gestionat familia lui Noe deșeurile zilnice a mii de animale? Necesarul forței de muncă ar putea fi minimizat în multe feluri. Puteau avea podea inclinată și/sau cuști cu grătare, în care gunoiul de grajd ar putea cădea de la animale și să fie spălat (era destulă apă în jur!) sau distrus prin vermi-compostarea (compostarea de către viermi) care ar fi oferit de asemenea râmele ca o sursă de hrană pentru animale. Un așternut bine realizat poate dura cateodată un an fără a fi nevoie de schimbare. Materialele absorbante (cum ar fi rumeguș, așchii de lemn de esență moale și în special mușchi de turbă) ar fi redus conținutul de umiditate și, prin urmare, mirosul.

Hibernarea

Cerințele privind spațiul, hrănirea și excreția, au fost adecvate chiar dacă animalele ar fi avut cicluri normale de dormit zi / noapte. Dar hibernarea este o posibilitate care ar reduce și mai mult aceste cerințe. Este adevărat că Biblia nu o menționează, dar nici nu o exclude. Sunt creaționiști care sugerează că Dumnezeu a creat sau a extins instinctul de hibernare pentru animalele de pe Arcă, dar nu ar trebui să fim dogmatici în nici un fel.

Unii sceptici susțin că alimentele luate la bord exclud hibernarea, dar nu este așa. Animalele hibernate nu dorm toate iarnă, în ciuda părerilor populare, așa că ar avea nevoie de hrană ocazional.

Concluzie

Am arătat aici că te poți încrede în Biblie în chestiuni verificabile cum ar fi Arca lui Noe. Mulți creștini spun că Biblia nu poate fi credibilă decât în chestiuni de credintă și morală, nu de chestiuni științifice. Dar ar trebui să luăm în considerare ceea ce însuși Iisus Hristos i-a spus lui Nicodim: „Dacă v-am spus cele pămantesti și nu credeți, cum veți crede cele cerești?” (Ioan 3:12)

În mod similar, dacă Biblia poate greși în chestiuni verificabile, cum ar fi geografia, istoria și știința, de ce ar trebui să avem încredere în ea chestiuni precum natura lui Dumnezeu și viața după moarte, pentru care nu putem face teste empirice? Prin urmare creștinii ar trebui „să fiți gata totdeauna să răspundeti oricui vă cere socoteală despre nădejdea voastră” (1 Petru 3:15), când scepticii pretind că Biblia se află în conflict cu „fapte științifice” cunoscute.

Woodmorappe a dedicat șapte ani acestui răspuns pedagogic, sistematic la practic toate argumentele impotriva Potopului, presupuse nepotriviri cu socoteala biblica și altele întrebări relevante. Nimic de genul acesta nu a fost scris înainte—o puternică justificare asupra capitotului Arca lui Noe.

Văzand că Biblia poate fi de încredere în chestiuni verificabile, necredincioșii desconsideră pe propria lor răspundere avertismentele sale privind judecata viitoare.⁷