În șase zile

De ce 50 de oameni de știință alegsă creadă în creație.

Editat de Dr. John Ashton
tradus de Cristian Monea (Centrul De Studii Facerea Lumii)

Dr. J. H. John Peet, chimist

Dr. Peet este secretar al Societății de Creație Biblică din Regatul Unit. Deține o licență și un masterat în chimie de la Universitatea din Nottingham, și un doctorat în fotochimie de la Politehnica Wolverhampton. Dr. Peet, care este membru al Societății Regale de Chimie, a lucrat în învățământul superior timp de 22 de ani, cu 2 ani ca manager de dezvoltare internațională pentru proiecte de educație științifică. Este autorul a două manuale și a mai multor lucrări de cercetare în domeniul educației chimice și științifice. De asemenea, este autorul cărții In the Beginning God Created¹ … și editor al revistei Origins.

Unul dintre subiectele de care sunt adesea întrebați creaționiștii este natura zilelor din Facerea 1. Sunt convins atât din punct de vedere biblic, cât și științific, că relatarea creației din Facerea 1 este istorică și ar trebui tratată ca fapt. Se susține adesea că „știm” că zilele creației au fost mai lungi decât zilele actuale de 24 de ore. Astfel de afirmații îndrăznețe necesită justificare și scopul acestui articol este de a le explora. Cred că se poate demonstra că aceasta este o presupunere invalidată de Scriptură și inutilă în știință.

Ce susține Biblia?

În calitate de creștin supus Bibliei, vreau, în mod firesc, să urmez Biblia mai degrabă decât orice altă idee creată de om, oricât de inteligentă și interesantă ar fi. Deci, să revenim la Biblie. Citim în Facerea 1 despre o serie de zile în care Dumnezeu a creat cerurile și pământul. În fiecare caz, zilele sunt enumerate (prima, a doua, a treia etc.) și sunt delimitate de „seara și dimineața”. Ori de câte ori cuvântul ebraic pentru zi, yôm (yém), este folosit în Biblie (359 de ori) cu ordinalul (primul etc.), înseamnă, în mod clar, o zi normală. În plus, există un cuvânt alternativ în ebraică, olam, folosit în altă parte a Bibliei pentru a indica o perioadă lungă de timp.

Cred că orice cititor imparțial ar interpreta pasajul ca însemnând zile reale sau naturale. Înțelegem că o zi are 24 de ore. Deși s-ar putea să fi existat unele variații în această perioadă de timp, de-a lungul istoriei, acest lucru nu ar fi semnificativ în înțelegerea acestei formulări. Perioada de timp numită zi este timpul de rotație al pământului în jurul axei sale. Din câte știu eu, majoritatea cărturarilor evrei care au examinat acest subiect recunosc că aceasta este intenția clară a scriitorului; adică de a transmite ideea că s-a realizat creația în șase perioade de 24 de ore.² Pentru a evita orice neînțelegere, nu spun că lui Dumnezeu i-au fost necesare 24 de ore pentru a finaliza fiecare etapă a creației. Actele de creație ar fi putut fi instantanee, dar fiecare grup de activitate descris este limitat la această perioadă de timp discretă. Există o consecință interesantă a acestui fapt. Termenii zi, lună și an au semnificații astronomice clare, dar de unde vine conceptul săptămânii?³ Este derivat doar din relatarea Facerii despre creație și este definit ca „șase zile de activitate și una de odihnă”. Acest lucru este reiterat în Porunca a Patra (Ieșire 20:11).

Doctrina noastră despre Scriptură este judecată. Credem în caracterul său inteligibil, adică sunt clare Scripturile în ceea ce spun și sunt de înțeles pentru cititorul obișnuit? Care sunt principiile noastre de interpretare? Acestea trebuie stabilite mai întâi și apoi aplicate lecturii noastre a relatării creației. Se pare că mulți nu putem păstra principiile tradiționale evanghelice de interpretare atunci când suntem jenați de ideile academicienilor moderni. Nu pare să fim atât de îngrijorați de stânjeneala abandonării acestor idei atunci când acestea nu sunt la modă sau de stânjeneala de a pune la îndoială cuvântul lui Dumnezeu.

Ce a vrut să spună Dumnezeu?

Mulți dintre cei care ar fi de acord cu răspunsul meu la prima întrebare vor continua să spună: „Ah, da, dar Dumnezeu…”. Esența comentariilor lor ar fi că pasajul nu poate fi interpretat într-un sens literal. Adică, acesta a fost un mod convenabil de a comunica ideea, fie prin parabolă, viziune sau altceva. Dar, este bună această abordare? Mulți susțin că Facerea 1 (și până la capitolul 11) nu este scrisă ca o narațiune istorică, ci într-o altă formă. Au fost făcute afirmații variate: poezie, metaforă, mit, parabolă, poveste, analogie,⁴ alegorie, dramă și așa mai departe. Cu atât de multe sugestii, în mod clar nu este conformă cu niciuna dintre binecunoscutele forme literare ebraice sau din Orientul Apropiat. După cum a spus profesorul Gerhard F. Hasel, „consensul evident este că nu există niciun consens cu privire la genul literar al Facerea 1.” Deci, s-ar părea că toate acestea sunt pledoarii speciale pentru a ignora faptul evident că este scrisă și se citește ca o narațiune istorică.

Din oricare motiv, abordarea non-istorică implică faptul că Dumnezeu nu i-a putut explica omului faptele reale într-un mod inteligibil. Cu siguranță aceasta nu poate fi o sugestie serioasă! Dacă pot descrie conceptul de creație pe o perioadă lungă de timp unui copil (și aș putea!), atunci Dumnezeu, comunicatorul perfect, nu ar avea nicio problemă. Deci, de ce ar trebui să folosească Dumnezeu aceste imagini înșelătoare?

Dar întrebarea merge mai adânc. Atinge chiar miezul credinței noastre în integritatea lui Dumnezeu. Este mai mult decât faptul că ne înșelăm în legătură cu sensul Facerea 1. Treceți la Ieșire 20:8–11, porunca referitoare la Sabat. De ce națiunea Israelului trebuia să țină Sabatul? Pentru că Dumnezeu a ales în mod arbitrar o zi din șapte? Iată cauza și efectul. Legea Sabatului se bazează direct pe activitatea Sa de creație. Evreii trebuiau să lucreze șase zile și să se odihnească în Sabat, deoarece Dumnezeu a folosit acel model în lucrarea Sa de creație. Dar, merge mai adânc. Dumnezeu afirmă că asta a făcut El. Este mărturia Sa adevărată sau neadevărată? Dacă nu este adevărat, atunci El încalcă propria Sa poruncă: „Să nu minți”. Atunci, unde ar fi integritatea Lui? El și-ar fi încălcat legea morală. (Vedeți și Ieșire 31:17) Concluzionăm că problema se referă la doctrina noastră despre Dumnezeu cu privire la integritatea Sa. Mai mult, aceasta afectează viziunea noastră asupra atotputerniciei Sale. La sfârșitul dezbaterii, rămânem cu întrebarea abilității Sale de a face lucrarea creației într-un mod miraculos. Facerea 1 și 2 nu descriu procese naturale ale științei (biologie, chimie, fizică, cosmologie etc.), ci miracole. Mai mult, Biblia ne spune (Fac. 2:2–3) că lucrarea Sa de creație este finalizată. Nu-L putem vedea pe Dumnezeu creând acum. Trăim sub providența Sa.

De ce căutăm orice alt sens?

Presupun că nu deoarece noi credem că Dumnezeu nu poate crea universul în șase zile . Din nou, nu pentru că textul biblic necesită o altă semnificație. Răspunsul la această întrebare implică, de obicei, unele afirmații precum: „pentru că știința modernă o cere”. Desigur, știința nu necesită nimic. Este un corp de fapte observabile și un proces de cercetare. Din acestea, oamenii de știință dezvoltă interpretări și teorii pentru a explica observațiile. Un contor Geiger va arata un rezultat, dar omul de știință este cel care îl interpretează și explică ce implică rezultatul.

Argumentul de bază este că oamenii de știință au arătat prin intermediul coloanei stratigrafice că pământul este foarte vechi⁵ și astfel marile durate de timp demonstrate prin datarea rocilor din coloană trebuie să fie echivalente cu zilele din Facerea 1. Coloana stratigrafică reprezintă corelația teoretică a diferitelor formațiuni stâncoase din întreaga lume. Deși nu apare nicăieri în această formă completă, geologii pot raporta diferite straturi din diferite regiuni pentru a rezulta ceea ce interpretează ei ca fiind istoria pământului. Incorporează multe fosile, iar straturilor li se dau vârste de zeci și sute de milioane de ani. Deci, se susține, acest interval de timp trebuie regăsit în Facere.⁶ Aceasta este eroarea fundamentală a teoriei zilei/perioadelor creației. Coloana stratigrafică nu are nimic de-a face cu Facerea 1. O interpretare alternativă a coloanei stratigrafice poate fi găsită în altă parte, dar în scopul acestui studiu este suficient să subliniem lipsa echivalenței dintre relatarea creației și coloana stratigrafică. Odată ce această legătură percepută este ruptă, nu există niciun motiv pentru a denatura Scriptura și semnificația aparentă a zilelor din Facerea 1.

Această lipsa de echivalență este demonstrată prin compararea celor două sisteme. Facerea 1 este despre creația a ceea ce este bun, într-adevăr foarte bun (Fac. 1:31). Este vorba despre frumusețe și ordine. Este vorba despre ceea ce îi place lui Dumnezeu (Apocalipsa 4:11). Este vorba despre armonie. Rocile și fosilele lor vorbesc despre moarte, distrugere, agonie și conflict.⁷ Indiferent ce are de spus coloana stratigrafică despre vârstă, aceasta nu are nicio legătură cu Facerea 1 și creația. Dacă trebuie găsite milioane de ani, acestea nu trebuie să fie localizate în cadrul Săptămânii Creației din Facerea 1 și, prin urmare, nu este necesar ca zilele să însemne altceva decât zile normale.

Dacă vrem să apelăm la dovezi științifice care susțin zile normale, putem căuta în aspecte biologice precum simbioza, dependența reciprocă a unei specii de alta. Unul nu poate supraviețui fără celălalt pentru perioade lungi de timp. Această observație se face în întreaga lume biologică. S-ar putea să propuneți evoluția lor paralelă, dar în mod clar aceasta nu este ceea ce descrie Scriptura. Cred că, dacă doriți să acceptați revelația biblică privind creația specială, trebuie să acceptați consecința necesității unui interval scurt de timp între actele de creație.

Conceptul unei creații în șase zile este evident anti-evoluționist. Evoluția necesită o lungă perioadă de timp, deși aș pune la îndoială dacă vreun interval de timp ar putea fi suficient pentru un astfel de scenariu. Creația în șase zile necesită și proiectare. Nu există timp pentru procesele întâmplătoare. Fauna și flora trebuiau să fie potrivite pentru mediul în care au fost plasate. În consecință, în organismele vii a trebuit să fie incorporat potențialul de variație viitoare. Acest lucru este în concordanță cu observațiile din genetică.

Concluzie

Dacă trebuie să luăm în serios relatarea Bibliei, atunci trebuie să recunoaștem că zilele din Facerea 1 sunt zile normale, adică perioada de rotație a pământului în jurul axei sale, definită de „seară și dimineață”. Cred că nu există niciun motiv scriptural pentru a crede altfel. Nu există o necesitate științifică relevantă pentru reinterpretarea revelației lui Dumnezeu. Și, pentru creștini, cred că Scriptura este mai degrabă definitorie decât gândurile oamenilor de știință (sau teologi).

Autorul recunoaște comentariile utile făcute de membrii comitetului Societății de Creație Biblică în pregătirea acestui capitol.