Feedback archive → Feedback 2018

Intrebări despre potopul lui Noe

tradus de Cristian Monea (Centrul De Studii Facerea Lumii)

Publicat: 10 noiembrie 2018 (GMT+10)

Marco T. din Italia ne scrie câteva întrebări despre Potopul lui Noe:

Shaun Doyle, din partea CMI, răspunde:

Vă mulțumim pentru că ne-ați scris. Răspunsurile mele sunt în ordinea întrebărilor dvs.

De ce a făcut Dumnezeu Potopul atât de distructiv?

De ce să trimiți o astfel de pedeapsă devastatoare? Dumnezeu explică motivul în  Facerea 6:5-7:

“Văzând însă Domnul Dumnezeu că răutatea oamenilor s-a mărit pe pământ și că toate cugetele și dorințele inimii lor sunt îndreptate la rău în toate zilele, I-a părut rău și s-a căit Dumnezeu că a făcut pe om pe pământ. Și a zis Domnul: „Pierde-voi de pe fața pământului pe omul pe care l-am făcut! De la om până la dobitoc și de la târâtoare până la păsările cerului, tot voi pierde, căci Îmi pare rău că le-am făcut.”

Păcatul omenirii l-a întristat foarte mult.

Dar Potopul nu a împiedicat oamenii să fie păcătoși. Dumnezeu chiar a trebuit să îi judece după scurt timp la Turnul Babel! Cu toate acestea, noi nu vedem nicio altă judecată istorică în Biblie care să fie măcar aproape la fel de distructivă ca Potopul. Deci, de ce o pedeapsă atât de mare de prima dată (în afară de Cădere, oricum)? Aici bănuiesc că răspunsul se află în cugetările lui Dumnezeu asupra naturii morale a omului după Potopul din  Facerea 8,21:

“Iar Domnul Dumnezeu a mirosit mireasmă bună și a zis Domnul Dumnezeu în inima Sa: „Am socotit să nu mai blestem pământul pentru faptele omului, pentru că cugetul inimii omului se pleacă la rău din tinerețile lui și nu voi mai pierde toate vietățile, cum am făcut.”

Dumnezeu cunoaște daunele pe care Căderea le-a făcut asupra naturii morale a omului. Le-a reparat-o cumva pedeapsa Potopului? Nu. Dar dacă Potopul nu putea să repare inima coruptă a omului, ce fel de pedeapsă distructivă ar fi putut face asta? Niciuna. Acesta este esența. Dacă Dumnezeu aplică o pedeapsă atât de distructivă din prima pentru a dovedi că astfel de judecăți nu ne schimbă, El a dovedit că are dreptate. Nu trebuie să ne pedepsească din nou atât de aspru. (Cu excepția judecății finale, bineînțeles, dar punctul final al judecății este puțin diferit de cel al judecăților istorice, cum ar fi Potopul. Potopul a îndeplinit scopuri în cadrul istoriei căzute; judecata finală este sfârșitul istoriei căzute.)

Dar de ce să nu ucizi doar oamenii? De ce și animalele? De ce a trebuit să fie inundat pământul? Omul a fost problema, iar pământul este locul unde a trăit. Și așa cum Dumnezeu a blestemat pământul când l-a judecat pe Adam la Cădere (Facerea 3, 17–19), așa a făcut și la Potop. Pământul și toate vietățile de pe el trebuie să aibă aceeași soartă ca și stăpânul său. În plus, cu cât este mai mare este pedeapsa dată de Dumnezeu, cu atât mai clar ne face să înțelegem că astfel de pedepse nu repară inima coruptă a omului.

De ce a pus Dumnezeu în Arcă animalele despre care știa că vor dispărea după Potop?

Cât timp a fost pierdut în salvarea animalelor pe Arca lui Noe, despre care știa Dumnezeu că vor dispărea după Potop? Nu există niciun indiciu că s-a pierdut . În ceea ce privește motivul pentru care Dumnezeu le-a îngăduit să dispară după Potop, Dumnezeu nu a schimbat modul în care lumea s-a comportat după Potop (Facerea 8, 22). Ca atare, supraviețuirea pe Arcă nu a fost o garanție a supraviețuirii după Potop. Da, Dumnezeu a binecuvântat animalele care coborau din Arcă pentru a fi rodnice și a se înmulți (Facerea 8, 17), așa cum a binecuvântat animalele din Facerea 1. Dar mediul s-a schimbat drastic din cauza Potopului; nu exista nicio garanție că ar putea suporta același tip de biodiversitate pe care au suportat-o înainte de Potop.

Trebuie să ne amintim că Dumnezeu a proiectat biogeografia lumii de dinaintea Căderii (Ordinea din înregistrarea fosilă) și s-ar fi dezvoltat ca răspuns la aceasta. Nu este la fel cu lumea de după Potop. Animalele au migrat dintr-un singur punct, iar condițiile imediate de după Potop au fost foarte dure. Lumea tocmai fusese inundată! Nu este surprinzător faptul că multor animale le-a fost greu să facă față noilor condiții mult mai aspre și, ca rezultat, au murit. Concurența pentru resurse a fost destul de intensă, astfel încât cele mai mici, mai rapide și mai adaptabile din punct de vedere al mediului au avut un avantaj distinct. Animalele mai mici s-au descurcat bine pentru că aveau nevoie de mai puține resurse. Animalele mai rapide s-au descurcat mai bine pentru că ar fi putut explora în continuare pentru resurse. S-au descurcat mai bine Animalele adaptabile mai bine mediului.

De asemenea, bănuiesc că organismele care își reglează temperatura internă a corpului s-au descurcat în general mai bine decât celelalte. Cu alte cuvinte, animalele cu ‘sânge cald’, precum mamiferele și păsările, ar fi, în general, mai adaptabile decât animalele cu ‘sânge rece’, cum ar fi reptilele și (eventualii) dinozauri. În plus, versiunile mai mici ale acelora ar fi avut, de asemenea, o șansă mai mare de a rezista mai mult: ar fi reprezentat un competitor mai mic sau obstrucție mai mică pentru oameni; ar fi avut nevoie de mai puține resurse; și timpul de generare mai scurt pentru vietățile mai mici le-ar fi făcut mai adaptabile noilor condiții pe termen lung. Cu alte cuvinte, mamiferele și păsările au fost mai bine pregătite pentru a face față condițiilor dure ale lumii de după Potop decât dinozaurii și reptilele marine mari, iar mamiferele și păsările mai mici aveau mai multe șanse să reziste decât variantele mai mari.